Strategii de nadire in pescuitul la crap – sfaturile lui Ciprian Dudila

Strategii de nadire in pescuitul la crap – sfaturile lui Ciprian Dudila Publicat de: Ciprian Dudila pe 27 Feb 2013 in Aventuri la Pescuit Pe lângă strategia de nădire, sunt mai multe aspecte care trebuie luate în considerare pentru a avea constant rezultate bune. Eu am să mă opresc însă asupra câtorva dintre experienţele mele legate de concursuri, cu referire directă la strategia de nădire abordată, în funcţie de locul şi momentul desfăşurării concursului. 60637_293865000744334_528673475_n După formarea patului de nadă, este foarte importantă întreținerea lui Încep cu un concurs desfăşurat pe Tâncăbeşti, unde, spre bucuria noastră, am extras standul „stânga scăldătoare” (pe vremea când plaurul mare era acolo). Strategia a fost următoarea: la plaur nădit doar cu boilies şi numai punctual, în faţă nădire extinsă, exclusiv cu boilies, iar în dreapta standului, aproape de mal, nădire masivă cu nadă combinată (groundbait, seminţe, pelete, bile), în speranţa că vom putea prinde şi ten în această zonă. Am pornit bine, prinzând constant mai ales de la plaur şi de pe patul de boilies, fără nici o prezentare însă în mal, la ten. Pe parcursul concursului, însă, am început să facem greşeli. Fatal a fost faptul că am nădit masiv în zona plaurului, de unde prindeam constant atât peşte mic, cât mai ales capturi mari, care contau în clasamentul de „calitate”. Cu tenul nu am avut succes, aşa că ne-a rămas doar o zonă (pe patul de nadă din faţa standului), de unde am reuşit să prindem bine până la sfârşitul competiţiei, însă doar peşti de talie mai mică. Nădire masivă, nădire punctuală Pe lângă toate astea, am avut parte şi de un incident foarte neplăcut: ne-a murit la sac un peşte, care ne-a adus o depunctare substanţială, terminând astfel concursul doar pe locul 4, în condiţiile în care ne-am luptat constant şi cu şanse reale pentru locul 1. Consider că acest eşec a fost cauzat în primul rând de faptul că am reuşit să „distrugem” o zonă foarte bună de la plaur (am consumat 35 kg de boilies, cantitate foarte mare din punctul meu de vedere), care ne putea aduce peştii mari cu care puteam câştiga, la cantitate fiind clasaţi pe locul 2 la general. Acesta a fost un exemplu unde nădirea masivă a compromis o partidă de pescuit. În continuare aş vrea să vă relatez un concurs desfăşurat pe Doripesco, unde nădirea masivă a fost cheia succesului. Fiind unul din primele concursuri la care am participat, nu aveam nici o foarte mare experienţă. La startul competiţiei am decis să nădim cu 20-25 de bulgări de nădă, plus boiliesuri date cu cobra. Am considerat că aşa e cel mai bine, să începem prudent. Vecinii noştrii de stand, care cunoşteau foarte bine balta, au început cu o nădire cu adevărat masivă – timp de vreo 4 ore nu au făcut altceva decât să nădească cu bulgări. Noi am început să prindem repede şi constant, continuând cu o nădire moderată spre slabă, după fiecare peşte prins. Vecinii noştrii prindeau şi ei, însă mai slab. Asta s-a întâmplat în primele ore de concurs, pentru că, după 24 de ore, lângă noi se prindea peşte după peşte, în timp ce noi ne-am oprit. Nu ne-am dat seama de greşeala făcută decât abia după 48 de ore, când am decis şi noi să nădim cu 20 kg de nadă „dintr-un foc”. După doar câteva ore am început şi noi să avem frecvenţă foarte bună a trăsăturilor, dar era prea târziu, concursul terminânduse cu noi pe locul 3. 537290_293865347410966_2028374110_n O nadire punctuala poate avea surprize placute După câţiva ani ne-am întors pe Doripesco, participând la „Campionatul Naţional de Pescuit la Crap”. Ştiind că balta are foarte mult peşte mic şi că se prind cantităţi foarte mari, plus că aveam exemplul concursului pierdut din cauză că am nădit prea puţin, ne-am hotărât să mergem cu o cantitate mare de nadă, dar de calitate slabă, pentru a face economie. Mare greşeală! Faptul că am nădit din start foarte mult, în condiţiile în care peştele nu se hrănea intens, plus că nada noastră nu era una „consacrată” şi verificată, ne-a făcut să pierdem startul. Echipele care au pornit prudent şi care au pescuit mai mult pe intercepţie au prins peşte constant, însă nu la adevărata valoare a bălţii. Pe parcurs, ne-am mai redresat şi noi, însă nu suficient, pierzând calificarea la doar 6 kg (cu o cantitate totală de o tonă de peşte prinsă de lotul nostru). Despre „International Carp Masters Săruleşti” am mai pomenit. Ceea ce vreau să evidienţez acum este o greşeală făcută după 3-4 zile de concurs, care a dus probabil la pierderea unei poziţii pe podium. La momentul respectiv eram pe poziţia secundă, la diferență mică de cei din urma noastră (locul 3). Ne-am gândit că putem să ne detaşăm şi să prindem mai mult dacă mărim ritmul de nădire pe zona unde aveam constant prezentări. Faptul că am nădit dintr-o dată cu 6-7 kg de boilies tare pe un pat de nadă deja format, în condiţiile în care se prindea destul de slab pe baltă, a avut cu totul alt rezultat decât cel scontat: timp de 24 de ore nu am mai avut nicio prezentare în locul respectiv. Cum să ţii crapii pe loc Până acum am relatat câteva greşeli de nădire ce se pot face într-o competiţie. Mai departe vreau să evidenţez şi strategii câştigătoare. Vreau să încep cu balta de la Maconka, Ungaria, unde am reuşit să câştigăm două concursuri în doi ani consecutivi. Primul contact cu balta a fost în 2009. Știam că este un loc cu o densitate foarte mare de peşte, însă strategiile care trebuiau adoptate erau total diferite, în funcţie de sectorul în care pescuiai. Tragerea la sorţi ne-a plasat în sectorul de peşte mare, lucru care ne-a dat încredere. Am început cu o nădireconsistentă – o găleată de 10 kg din care am făcut bulgări, plus 3-4 kg de boilies dat cu cobra. Echipele pe care le cuprindeam în raza noastră vizuală au nădit mai puţin, iar în stânga noastra a început să se puncteze, în timp ce noi abia spre seara primei zile am avut primul peşte. Spre deosebire de vecinii noştri clujeni, care aveau prezentări şi prindeau peşte binişor, dar nu continuau nădirea, noi am format până seara un pat de nadă bine conturat şi am reuşit să atragem şi peştii din vecinătate. După prima noapte, ne-am detaşat substanţial, cu 200 kg de crapi de dimensiune medie doar pe parcursul nopţii. 644332_293865440744290_1444525296_n                   Intr-o competitie, fiecare coechipier trebuie sa stie care este rolul sau Cred că dacă în stânga noastră se adopta o strategie mai bună de nădire şi dacă noi nu aveam o nadă de calitate bună, peştii poposeau mai mult la vecini şi nu mai ajungeau la noi. În schimb, după ce am avut peştii în faţă, am reuşit să-i ţinem constant acolo, emoţii fiind doar când s-a schimbat vremea şi a bătut un vânt puternic în direcţia opusă nouă. Atunci am avut un ritm mai slab al trăsăturilor, dar tot am reuşit să păstrăm o diferenţă foarte mare faţă de locul secund. Această diferenţă mare ne-a făcut să mai „slăbim motoarele” în ultimele ore de concurs. Am redus nădirea şi din cauza faptului că, după 3 zile de concurs, am consumat cam 20 de kg de boilies şi încă tot atât din alt tip de nadă (pelete, groundbait, seminţe). Lucrul acesta a fost benefic pentru echipa din dreapta noastră, care a reuşit pe final să ne „fure” peştii din faţă. Concursul l-am terminat până la urmă cu 823 kg, ritmul de 250 kg la 24 de ore (cu care puteam depăşi o tonă de crap prins) a fost rupt odată cu vremea potrivnică din ziua a treia. Următorul an ne-am prezentat iarăşi la Maconka şi am tras la sorţi un stand tot în sectorul A, în vecinătatea locului unde pescuisem cu un an înainte. Ce putea fi mai bine? Am început nădirea exact la fel şi, spre deosebire de anul precedent (când am punctat destul de târziu), am prins primul peşte chiar în timp ce nădeam. Lucru îmbucurător, deşi era doar un ciortan (destul de rar pentru zona respectivă). Situaţia s-a schimbat dramatic şi pentru că apa era foarte crescută şi murdară în urma inundaţiilor din acel an. Până la urmă, nu a mai funcţionat atât de bine stategia noastră, dar, oricum, mai bine decât la celelalte echipe de pe sectorul nostru. Abia a treia zi ne-am lămurit că o nădire numai cu boilies fiert şi în cantitate rezonabilă era mai potrivită, în detrimentul nădirii cu solubile în cantităţi mari, asta pentru că peştele era cantonat în zona noastră în număr mic şi o nădire pentru „pescuit viteză” era total nepotrivită. Cu toate astea, am reuşit să câştigăm sectorul cu 120 kg, în vreme ce toate echipele de pe sectorul nostru au prins în total abia 800 kg, mai puţin decât prinsese doar echipa noastră cu un an înainte, pe aceeaşi zonă. 543143_293865517410949_417706630_n O nadire bazata pe boiliesuri solubile atrage si pestii de talie mare Din loc în loc Pe lângă strategia de nădire, contează foarte mult şi locul unde facem nădirea. În toate exemplele de până acum a contat, însă poate cel mai elocvent exemplu este un concurs pe Cetariu (Bihor) la care am participat. Era o manşă internă a clubului, pentru stabilirea lotului reprezentativ pentru Campionatul Naţional, într-un concurs de 48 de ore. Într-un timp atât de scurt, dacă pierdeai startul era greu să recuperezi. Şi noi l-am pierdut – după prima noapte nu aveam niciun peşte, alte echipe care ştiau secretul abordării partidei respective distanţându-se considerabil. Din cauza faptului că era primăvară devreme şi că balta fusese populată înainte de concurs, majoritatea peştilor erau în mal. Și când spun în mal, mă refer la o distanţă de maxim 25 m. După ce am descoperit şi noi lucrul acesta, am început să pescuim cu momitoare încărcate cu nadă care se desfăcea foarte rapid, nădind astfel zona respectivă. Am început să prindem foarte bine, de la un cântar de dimineaţă cu zero peşti, la prânz aveam 33 de ciortani. Reuşind să păstrăm acest ritm până la final, ne-am clasat pe locul secund, la doar 200 de grame diferenţă de câştigători. Tot pe Cetariu, înainte de a fi densitate mare de peşte, am reuşit o altă clasare pe poziţia secundă a podiumului, aplicând o altă tactică de nădire. Pe vremea aceea se prindea puţin peşte, de dimensiune medie, dar nu putea fi ţinut pe patul de nadă. Noi nu ştiam lucrul acesta, fiind prima noastră întâlnire cu balta. Astfel, în prima parte a concursului nu am reuşit decât o singură captură, până în momentul când am renunţat la patul de nadă şi am început să pescuim „la căutare”. Având la dispoziţie şi suficient loc, ne-am apucat de căutat peştii, lansând într-un loc şi nădind numai 10-12 boiliesuri solubile. Dacă nu aveam trăsătură în acel loc timp de 1-2 ore, schimbam poziţia lansetei. Strategia a avut succes, pierzând locul întâi la o coadă de peşte, cu câteva minute înainte de finalul concursului. Acestea sunt doar câteva situaţii întâlnite de mine, care arată o mică parte problemele cu care se confruntă o echipă pe parcursul unei competiţii şi deciziile care trebuie luate. Important este ca, dacă strategia de început nu a fost fericit aleasă și timpul permite, să schimbați din mers abordarea, de multe ori sorții se pot întoarce în favoarea voastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*